1Toată ceata lor s-a sculat și L-au dus înaintea lui Pilat. 2Ei au început să-l acuze, zicând: “Am găsit pe omul acesta pervertindu-și națiunea, interzicând plata impozitelor către Cezar și spunând că el însuși este Hristos, un rege.”

3Pilat L-a întrebat: “Tu ești Împăratul Iudeilor?”

El i-a răspuns: “Așa spui tu”.

4Pilat a zis preoților de seamă și mulțimii: “Nu găsesc nici un temei de acuzare împotriva omului acesta.”

5Dar ei insistau, zicând: “El stârnește poporul și învață în toată Iudeea, începând din Galileea și până aici.”

6Pilat, când a auzit vorbindu-se de Galileea, a întrebat dacă omul acela este galileean. 7Când a aflat că se afla sub jurisdicția lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla și el la Ierusalim în acele zile.

8Când a văzut Irod pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de multă vreme voia să-L vadă, pentru că auzise multe lucruri despre El. Spera să vadă vreo minune făcută de el. 9L-a întrebat cu multe cuvinte, dar el nu i-a dat niciun răspuns. 10Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau în picioare, acuzându-l cu vehemență. 11Irod cu soldații săi îl umileau și își băteau joc de el. Îmbrăcându-l în haine luxoase, l-au trimis înapoi la Pilat. 12Irod și Pilat s-au împrietenit chiar în ziua aceea, căci înainte de aceasta erau dușmani unul cu altul.

13Pilat a chemat pe preoții cei mai de seamă, pe dregători și pe popor, 14și le-a zis: “Mi l-ați adus pe omul acesta ca pe unul care strică poporul și, după ce l-am cercetat înaintea voastră, n-am găsit nici un temei de acuzație împotriva omului acesta pentru cele de care îl acuzați. 15Nici Irod, căci v-am trimis la el și vedeți, nu a făcut nimic vrednic de moarte. 16De aceea îl voi pedepsi și îl voi elibera.”

17Și a trebuit să le dea drumul la un prizonier la sărbătoare. 18Dar toți au strigat împreună și au zis: “Departe de omul acesta! Eliberați-ne pe Baraba!” — 19unul care fusese aruncat în închisoare pentru o anumită revoltă în cetate și pentru crimă.

20Atunci Pilat le-a vorbit iarăși și a vrut să dea drumul lui Isus; 21dar ei strigau și ziceau: “Răstignește! Răstignește-l!”

22A treia oară le-a zis: “De ce? Ce rău a făcut omul acesta? Nu am găsit în el nicio crimă capitală. De aceea îl voi pedepsi și îl voi elibera.” 23Dar ei insistau cu glasuri puternice, cerând să fie răstignit. Vocile lor și ale preoților de seamă au învins. 24Pilat a decretat să se facă ceea ce cereau ei. 25L-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru insurecție și crimă, pentru care cereau ei, dar pe Isus l-a predat voinței lor.

26După ce L-au dus, au apucat pe Simon din Cirene, care venea de la țară, și au pus crucea pe el, ca s-o ducă după Isus. 27O mare mulțime de oameni îl urmau, inclusiv femei care și ele îl plângeau și îl jeleau. 28Dar Isus, întorcându-se spre ele, le-a zis: “Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți pentru mine, ci plângeți pentru voi și pentru copiii voștri. 29 Căci iată că vin zile în care se va spune: “Ferice de cele sterpe, de pântecele care n-au născut niciodată și de sânii care n-au alăptat niciodată!”. 30 Atunci vor începe să spună munților: “Cădeți peste noi!” și vor spune dealurilor: “Acoperiți-ne!”. 31 Căci, dacă fac aceste lucruri în copacul verde, ce se va face în cel uscat?”

32Au mai fost și alți doi criminali, care au fost duși împreună cu el la moarte. 33Când au ajuns la locul numit “Craniul”, L-au răstignit acolo împreună cu criminalii, unul la dreapta și altul la stânga.

34Isus a zis: “Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac.”

Împărțind hainele lui între ei, au tras la sorți. 35Poporul stătea și privea. Și conducătorii care erau cu ei își băteau joc de el, zicând: “A salvat pe alții. Să se salveze pe sine însuși, dacă acesta este Hristosul lui Dumnezeu, alesul lui!”

36Soldații își băteau joc de El, venind la El și oferindu-i oțet, 37și zicând: “Dacă ești Împăratul Iudeilor, mântuiește-te!”

38De asemenea, deasupra lui era scrisă o inscripție cu litere grecești, latinești și ebraice: “Acesta este REGELE EVREILOR”.

39Unul dintre cei spânzurați L-a insultat, zicând: “Dacă ești Hristosul, mântuiește-te pe Tine și pe noi!”

40Dar celălalt a răspuns și, mustrându-l, i-a zis: “Nu te temi tu de Dumnezeu, când ești sub aceeași osândă? 41Și noi, într-adevăr, suntem drepți, căci primim răsplata cuvenită pentru faptele noastre, dar omul acesta nu a făcut nimic rău.” 42El i-a zis lui Isus: “Doamne, adu-ți aminte de mine când vei veni în Împărăția ta”.

43Isus i-a zis: “Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în Rai.”

44Era pe la ceasul al șaselea și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. 45Soarele s-a întunecat, iar perdeaua templului s-a rupt în două. 46Isus, strigând cu glas tare, a zis: “Tată, în mâinile Tale Îmi dau duhul Meu!” După ce a spus aceasta, și-a dat ultima suflare.

47Când a văzut centurionul ce se făcuse, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: “Cu adevărat, acesta era un om drept.” 48Toate mulțimile care se adunaseră să vadă acest lucru, când au văzut ce s-a făcut, s-au întors acasă bătându-se pe piept. 49Toți cunoscuții lui și femeile care îl însoțeau din Galileea stăteau deoparte, privind aceste lucruri.

50Și iată că era un om numit Iosif, care făcea parte din consiliu, un om bun și drept 51(nu consimțise la sfatul și la fapta lor), din Arimateea, cetate a iudeilor, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. 52Acest om s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 53Acesta l-a dat jos, l-a înfășurat într-o pânză de in și l-a pus într-un mormânt tăiat în piatră, unde nu fusese pus nimeni niciodată. 54Era ziua Pregătirii și se apropia Sabatul. 55Femeile care veniseră cu el din Galileea au venit după el și au văzut mormântul și cum fusese pus trupul Lui. 56Ele s-au întors și au pregătit miresme și miruri. În Sabat s-au odihnit conform poruncii.