1În vremea aceea, Cezar Augustus a dat o poruncă prin care a poruncit ca toată lumea să fie înscrisă. 2Aceasta a fost prima înscriere făcută când Quirinius era guvernator al Siriei. 3Toți s-au dus să se înscrie, fiecare în cetatea lui. 4Și Iosif s-a urcat din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem, pentru că era din casa și din familia lui David, 5ca să se înscrie împreună cu Maria, care, fiind însărcinată, era făgăduită ca soție, pentru a se căsători cu el.

6Pe când erau ei acolo, a venit ziua în care trebuia să nască. 7Ea a născut pe primul ei fiu născut. L-a înfășurat în benzi de pânză și l-a culcat într-o iesle, pentru că nu mai era loc pentru ei în han.

8În același ținut erau niște păstori care stăteau la câmp și vegheau noaptea asupra turmei lor. 9Iată că un înger al Domnului stătea lângă ei și slava Domnului strălucea în jurul lor, și ei s-au îngrozit. 10Îngerul le-a zis: “Nu vă temeți, căci iată că vă aduc o veste bună de mare bucurie, care va fi pentru tot poporul. 11Căci vi s-a născut astăzi, în cetatea lui David, un Mântuitor, care este Hristos Domnul. 12Iată semnul care vă este dat: veți găsi un prunc înfășurat în fâșii de pânză, culcat într-o iesle de mâncare.” 13Deodată, a fost împreună cu îngerul o mulțime de oștiri cerești care lăudau pe Dumnezeu și spuneau

15Când îngerii au plecat de la ei în cer, păstorii și-au zis unul altuia: “Să mergem acum la Betleem, ca să vedem ce s-a întâmplat și ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” 16Au venit în grabă și i-au găsit pe Maria și pe Iosif, iar pruncul era culcat în iesle. 17Când l-au văzut, au făcut să se răspândească pe larg cuvântul care le fusese spus despre acest copil. 18Toți cei care auzeau se mirau de cele ce le spuseseră păstorii. 19Dar Maria a păstrat toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. 20Păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le auziseră și le văzuseră, așa cum le fusese spus.

21După ce s-au împlinit cele opt zile pentru tăierea împrejur a copilului, i s-a pus numele de Isus, care fusese dat de înger înainte de a fi conceput în pântece.

22După ce s-au împlinit zilele de curățire a lor, după legea lui Moise, l-au adus la Ierusalim, ca să-l prezinte Domnului 23 (după cum este scris în legea Domnului: “Orice bărbat care va deschide pântecele va fi numit sfânt pentru Domnul”), 24și să aducă jertfă, după cum este scris în legea Domnului: “O pereche de turturele sau doi pui de porumbel”.

25Iată, era un om în Ierusalim, al cărui nume era Simeon. Omul acesta era neprihănit și evlavios, căutând mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era peste el. 26I se descoperise prin Duhul Sfânt că nu avea să vadă moartea înainte de a-L vedea pe Hristosul Domnului. 27El a venit în Duhul Sfânt în templu. Când părinții au adus copilul Isus, ca să facă cu privire la el după obiceiul legii, 28el l-a primit în brațe, a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis

33Iosif și mama sa se mirau de cele ce se spuneau despre el. 34Simeon i-a binecuvântat și a zis mamei sale, Maria: “Iată, copilul acesta este rânduit pentru căderea și ridicarea multora în Israel și pentru un semn despre care se vorbește. 35Da, o sabie va străpunge prin sufletul vostru, ca să fie descoperite gândurile multor inimi.”

36Era o proorociță, Ana, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer (era de o vârstă înaintată, căci trăise cu un bărbat șapte ani de la feciorie, 37și era văduvă de vreo optzeci și patru de ani), care nu se depărta de templu, închinându-se zi și noapte cu post și cu cereri. 38Subind chiar în ceasul acela, ea aducea mulțumiri Domnului și vorbea despre el tuturor celor care așteptau răscumpărarea în Ierusalim.

39După ce au împlinit tot ce era după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40Copilul creștea și se întărea în spirit, fiind plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste el.

41Părinții lui se duceau în fiecare an la Ierusalim, la sărbătoarea Paștelui. 42Când a împlinit vârsta de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii; 43și, după ce au împlinit zilele, pe când se întorceau, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Iosif și mama lui nu știau acest lucru, 44dar, presupunând că este în companie, au plecat o zi de drum; și l-au căutat printre rudele și cunoscuții lor. 45Cum nu l-au găsit, s-au întors la Ierusalim, în căutarea lui. 46După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învățătorilor, atât pentru a-i asculta, cât și pentru a le pune întrebări. 47Toți cei care îl ascultau erau uimiți de înțelegerea și de răspunsurile lui. 48Când l-au văzut, au rămas uimiți, iar mama lui i-a zis: “Fiule, de ce te-ai purtat așa cu noi? Iată că tatăl tău și cu mine te așteptam cu nerăbdare”.

49El le-a zis: “Pentru ce Mă căutați? Nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” 50Ei nu au înțeles cuvântul pe care li-l spunea. 51Și, coborând cu ei, a venit la Nazaret. El era supus lor, iar mama lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte. 52Și Isus creștea în înțelepciune și în statură și în favoare înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.