1A chemat laolaltă pe cei doisprezece și le-a dat putere și stăpânire asupra tuturor demonilor și să vindece bolile. 2I-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să vindece bolnavii. 3El le-a spus: “Nu luați nimic pentru călătoria voastră — nici toiag, nici portofel, nici pâine, nici bani. Nu aveți câte două tunici fiecare. 4 În orice casă veți intra, rămâneți acolo și plecați de acolo. 5 Toți cei care nu vă primesc, când veți pleca din cetatea aceea, scuturați-vă până și praful de pe picioare, ca mărturie împotriva lor.”

6Și au plecat și au străbătut satele, propovăduind vestea cea bună și vindecând pretutindeni.

7Iar Irod tetrarhul a auzit tot ce făcuse el și a fost foarte tulburat, pentru că unii spuneau că Ioan a înviat din morți, 8alții că Ilie s-a arătat, iar alții că a înviat unul din vechii prooroci. 9Irod a spus: “Eu l-am decapitat pe Ioan, dar cine este acesta despre care aud astfel de lucruri?”. A căutat să îl vadă.

10Apostolii, după ce s-au întors, I-au povestit ce făcuseră.

I-a luat și s-a retras deoparte, într-o regiune pustie, într-o cetate numită Betsaida. 11Dar mulțimile, dându-și seama, l-au urmat. El i-a întâmpinat, le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare. 12Ziua a început să se scurgă, iar cei doisprezece au venit și i-au spus: “Trimiteți mulțimea să se ducă în satele și fermele din jur, să se cazeze și să facă rost de hrană, pentru că noi suntem aici într-un loc pustiu.”

13Dar El le-a zis: “Dați-le voi să mănânce ceva.”

Ei au spus: “Nu avem mai mult de cinci pâini și doi pești, dacă nu cumpărăm mâncare pentru toți acești oameni.” 14Căci erau cam cinci mii de oameni.

El le-a spus ucenicilor săi: “Fă-i să se așeze în grupuri de câte cincizeci de persoane.” 15Ei au făcut așa și i-au pus pe toți să se așeze. 16El a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt și le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulțimii. 17Ei au mâncat și s-au săturat cu toții. Au adunat douăsprezece coșuri cu bucățile sparte care rămăseseră.

18Pe când se ruga El singur, ucenicii erau lângă El și El i-a întrebat: “Cine zice mulțimea că sunt Eu?”

19Ei au răspuns: “Ioan Botezătorul”; dar alții zic: “Ilie”, iar alții zic că a înviat unul din vechii prooroci”.

20El le-a zis: “Dar voi cine ziceți că sunt Eu?”

Petru a răspuns: “Hristosul lui Dumnezeu.”

21Dar El i-a avertizat și le-a poruncit să nu spună nimănui acest lucru, 22zicând: “Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie lepădat de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și a treia zi să învieze.”

23Și a zis tuturor: “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. 24 Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va salva. 25 Căci ce-i folosește cuiva să câștige toată lumea și să se piardă sau să se piardă pe sine însuși? 26 Căci oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, de acela se va rușina Fiul Omului când va veni în slava Sa și în slava Tatălui și a sfinților îngeri. 27 Dar vă spun adevărul: sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea până când nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”

28La vreo opt zile după aceste cuvinte, a luat cu Sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și s-a suit pe munte să se roage. 29În timp ce se ruga, înfățișarea feței Lui s-a schimbat, iar hainele Lui au devenit albe și orbitoare. 30Iată că vorbeau cu el doi bărbați, care erau Moise și Ilie, 31care s-au arătat în slavă și i-au vorbit despre plecarea pe care urma să o îndeplinească la Ierusalim.

32Petru și cei ce erau cu el erau îngreuiați de somn; dar, când s-au trezit, au văzut slava Lui și pe cei doi bărbați care stăteau cu El. 33Pe când se despărțeau de El, Petru i-a zis lui Isus: “Învățătorule, este bine să fim aici. Să facem trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie”, fără să știe ce spune.

34Pe când zicea El aceste lucruri, un nor a venit și i-a acoperit și ei s-au temut, când au intrat în nor. 35Un glas a ieșit din nor și a zis: “Acesta este Fiul Meu preaiubit. Ascultați-l!” 36Când a venit vocea, Isus a fost găsit singur. Ei au tăcut și nu au povestit nimănui, în acele zile, nimic din ceea ce văzuseră.

37A doua zi, când s-au coborât de pe munte, o mare mulțime de oameni I-a ieșit în întâmpinare. 38Și iată că un om din mulțime a strigat: “Învățătorule, te rog să te uiți la fiul meu, căci este singurul meu copil născut. 39Iată că un duh îl ia, strigă deodată și îl convulsionează până la spumegarea lui; și abia se depărtează de el, lovindu-l grav. 40I-am rugat pe discipolii tăi să-l alunge, dar nu au putut.”

41Isus a răspuns: “Neam necredincios și pervers, până când voi fi cu voi și voi răbda cu voi? Aduceți aici pe fiul vostru”.

42Pe când venea el încă, demonul l-a aruncat la pământ și l-a zdrobit cu putere. Dar Isus a mustrat duhul necurat, a vindecat băiatul și l-a dat înapoi tatălui său. 43Toți erau uimiți de măreția lui Dumnezeu.

Și, pe când toți se mirau de toate lucrurile pe care le făcea Isus, a zis ucenicilor Săi: 44 “Lăsați să vă intre în urechi cuvintele acestea, căci Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor”. 45Dar ei nu au înțeles acest cuvânt. Le era ascunsă, ca să nu o înțeleagă, și le era teamă să îl întrebe despre acest cuvânt.

46Și s-a iscat între ei o ceartă despre care dintre ei era cel mai mare. 47Isus, pricepând rațiunile inimilor lor, a luat un copilaș, l-a pus lângă El și le-a spus: 48 “Oricine primește pe acest copilaș în numele Meu, pe Mine Mă primește. Oricine mă primește pe mine îl primește pe cel care m-a trimis. Căci oricine este cel mai mic dintre voi toți, acesta va fi mare”.

49Ioan a răspuns: “Învățătorule, am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău și i-am interzis, pentru că nu este de partea noastră.”

50Isus i-a zis: “Nu-l opri, căci cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.”

51Când se apropiau zilele în care trebuia să fie luat, el și-a pus în gând să meargă la Ierusalim 52și a trimis mesageri înaintea lui. Aceștia s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să se pregătească pentru el. 53Ei nu l-au primit, pentru că el călătorea cu fața îndreptată spre Ierusalim. 54Când discipolii săi, Iacov și Ioan, au văzut acest lucru, au zis: “Doamne, vrei să poruncim noi să coboare foc din cer și să-i nimicească, așa cum a făcut Ilie?”

55Dar El s-a întors și i-a mustrat: “Nu știți ce fel de duh sunteți. 56 Căci Fiul Omului nu a venit să distrugă viețile oamenilor, ci să le salveze.”

S-au dus în alt sat. 57Pe când mergeau pe drum, un om I-a zis: “Vreau să Te urmez oriunde vei merge, Doamne.”

58Isus i-a zis: “Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și pună capul.”

59Și a zis altuia: “Urmează-mă!”

Dar el a spus: “Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu”.

60Dar Isus i-a zis: “Lasă morții să-și îngroape morții lor, iar tu du-te și vestește Împărăția lui Dumnezeu.”

61Un altul a mai zis: “Vreau să te urmez, Doamne, dar mai întâi îngăduie-mi să-mi iau rămas bun de la cei care sunt la mine acasă.”

62Dar Isus i-a zis: “Nimeni care a pus mâna la plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu.”