1Deoarece mulți s-au încumetat să facă o relatare despre cele ce s-au împlinit printre noi, 2așa cum ni le-au transmis cei care au fost de la început martori oculari și slujitori ai cuvântului, 3mi s-a părut bine și mie, după ce am urmărit cu exactitate de la început desfășurarea tuturor lucrurilor, să-ți scriu cu rânduială, preamăritule Teofil, 4ca să cunoști certitudinea lucrurilor în care ai fost instruit.

5În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din seminția preoțească a lui Abia. El avea o soție dintre fiicele lui Aaron, și numele ei era Elisabeta. 6Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără vină în toate poruncile și rânduielile Domnului. 7Dar nu au avut niciun copil, pentru că Elisabeta era stearpă, iar ei amândoi erau înaintați în vârstă.

8În timp ce el îndeplinea slujba de preot în fața lui Dumnezeu, în ordinea împărțiriisale, 9după obiceiul slujbei de preot, îi revenea sarcina de a intra în templul Domnului și de a aduce tămâie. 10Toată mulțimea poporului se ruga afară la ora tămâierii.

11Și i s-a arătat un înger al Domnului, care stătea în picioare la dreapta altarului tămâiei. 12Zaharia s-a tulburat când l-a văzut și l-a cuprins frica. 13Dar îngerul i-a zis: “Nu te teme, Zaharia, căci cererea ta a fost ascultată. Soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan. 14Vei avea bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. 15Căci el va fi mare înaintea Domnului și nu va bea nici vin, nici băutură tare. El va fi plin de Duhul Sfânt, încă din pântecele mamei sale. 16El va întoarce pe mulți dintre copiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. 17El va merge înaintea lui în spiritul și cu puterea lui Ilie, “ca să întoarcă inimile părinților la copii”* și pe cei neascultători la înțelepciunea celor drepți, ca să pregătească un popor pregătit pentru Domnul.”

18Zaharia a zis îngerului: “Cum pot fi sigur de aceasta? Pentru că eu sunt bătrân, iar soția mea este foarte înaintată în vârstă.”

19Îngerul i-a răspuns: “Eu sunt Gabriel, care stă în fața lui Dumnezeu. Am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc această veste bună. 20Iată că †vei tăcea și nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.”

21Poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu. 22Când a ieșit, nu a putut să le vorbească. Ei și-au dat seama că avusese o viziune în templu. El a continuat să le facă semne și a rămas mut. 23Când s-au împlinit zilele de slujbă, a plecat la casa lui. 24După aceste zile, Elisabeta, soția sa, a rămas însărcinată și s-a ascuns cinci luni, spunând: 25“Așa a făcut Domnul cu mine în zilele în care s-a uitat la mine, ca să-mi îndepărteze ocara printre oameni.”

26În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27la o fecioară care urma să se mărite cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28După ce a intrat, îngerul i-a spus: “Bucură-te, preaiubită! Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei!”

29Dar când l-a văzut, s-a tulburat foarte tare de această vorbă și s-a gândit ce fel de salut ar putea fi acesta. 30Îngerul i-a zis: “Nu te teme, Maria, căci ai găsit bunăvoință la Dumnezeu. 31Iată că vei concepe în pântecele tău și vei da naștere unui fiu și-i vei pune numele “Isus”. 32El va fi mare și va fi numit Fiul Celui Preaînalt. Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui său, David, 33și va domni peste casa lui Iacov pentru totdeauna. Împărăția lui nu va avea sfârșit”.

34Maria a zis îngerului: “Cum se poate, dacă eu sunt fecioară?”

35Îngerul i-a răspuns: “Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea și Sfântul care se va naște din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu. 36Iată că și Elisabeta, ruda ta, a conceput un fiu la bătrânețe; și aceasta este luna a șasea cu cea care era numită stearpă. 37Căci nimic din ceea ce spune Dumnezeu nu este imposibil.” ‡

38Și Maria a zis: “Iată roaba Domnului; să mi se facă după cuvântul Tău.”

Apoi îngerul a plecat de la ea.

39În zilele acelea, Maria s-a sculat și s-a dus în grabă în ținutul muntos, într-o cetate din Iuda, 40a intrat în casa lui Zaharia și a salutat pe Elisabeta. 41Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a sărit în pântecele ei; și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. 42Ea a strigat cu glas tare și a zis: “Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43De ce sunt eu atât de favorizată, încât mama Domnului meu să vină la mine? 44Căci iată că, atunci când vocea salutului tău a ajuns la urechile mele, copilul a sărit de bucurie în pântecele meu! 45Binecuvântată este cea care a crezut, pentru că se va împlini ceea ce i s-a spus de la Domnul!”

46Maria a spus,

56Maria a stat cu ea vreo trei luni și apoi s-a întors la casa ei.

57Și s-a împlinit vremea când Elisabeta trebuia să nască și a născut un fiu. 58Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul și-a mărit mila față de ea și s-au bucurat împreună cu ea. 59În ziua a opta, au venit să taie împrejur copilul; și voiau să-l numească Zaharia, după numele tatălui său. 60Mama lui a răspuns: “Nu așa, ci se va numi Ioan”.

61Ei i-au zis: “Nu este nimeni dintre rudele tale care să se numească așa.” 62Și i-au făcut semne tatălui său, cum voia să-l cheme.

63A cerut o tăbliță de scris și a scris: “Numele Lui este Ioan”.

Cu toții s-au mirat. 64Gura i s-a deschis îndată și limba i s-a eliberat și a vorbit, binecuvântând pe Dumnezeu. 65Frica a cuprins pe toți cei care locuiau în jurul lor și toate aceste cuvinte au fost povestite în tot ținutul muntos al Iudeii. 66Toți cei care le auzeau le strângeau în inima lor, spunând: “Ce va fi atunci copilul acesta?” Mâna Domnului era cu el.

67Zaharia, tatăl său, s-a umplut de Duhul Sfânt și a proorocit, zicând,

80Copilul creștea și se întărea în duh și a stat în pustie până în ziua în care a apărut în fața lui Israel.