1De aceea, eu, prizonierul în Domnul, vă rog să vă purtați în mod demn de chemarea cu care ați fost chemați, 2cu toată smerenia și umilința, cu răbdare, suportându-vă unii pe alții în dragoste, 3urmărind să păstrați unitatea Duhului în legătura păcii. 4Există un singur trup și un singur Duh, așa cum și voi ați fost chemați într-o singură nădejde a chemării voastre, 5 un singur Domn, o singură credință, un singur botez, 6un singur Dumnezeu și Tatăl tuturor, care este peste toate și prin toate și în noi toți. 7Dar fiecăruia dintre noi i-a fost dat harul, după măsura darului lui Hristos. 8De aceea spune el,

11Pe unii i-a dat ca apostoli, pe alții ca profeți, pe alții ca evangheliști, pe alții ca păstori și învățători; 12pentru desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13până când vom ajunge cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la un om matur, la măsura statura plinătății lui Hristos, 14ca să nu mai fim copii, aruncați încoace și încolo și purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor, cu viclenie, după vicleșugurile rătăcirii; 15ci, vorbind adevărul în dragoste, să creștem în toate lucrurile în cel care este capul, Hristos, 16din care tot trupul, fiind potrivit și împletit prin ceea ce furnizează fiecare încheietură, potrivit cu lucrarea pe măsură a fiecărei părți în parte, face ca trupul să crească spre zidirea lui însuși în dragoste.

17De aceea spun aceasta și mărturisesc în Domnul, ca să nu mai umblați cum umblă și celelalte neamuri, în deșertăciunea minții lor, 18fiind întunecați în înțelegerea lor, înstrăinați de viața lui Dumnezeu, din pricina ignoranței care este în ei, din pricina împietririi inimilor lor. 19Ei, devenind insensibili, s-au dat pe ei înșiși poftei, pentru a lucra cu lăcomie orice necurăție. 20Dar voi nu așa l-ați învățat pe Cristos, 21dacă, într-adevăr, l-ați auzit și ați fost învățați în el, așa cum este adevărul în Isus: 22să vă lepădați, în ceea ce privește modul vostru de viață de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică după poftele înșelăciunii, 23și să vă înnoiți în duhul minții voastre, 24și să vă îmbrăcați cu omul cel nou, care, după asemănarea lui Dumnezeu, a fost creat în neprihănire și în sfințenia adevărului.

25De aceea, lăsând deoparte minciuna, să vorbească fiecare cu adevărul cu aproapele său, pentru că suntem mădulare unul altuia. 26“Mâniați-vă și nu păcătuiți.” Nu lăsa să apună soarele peste mânia ta, 27și nu da loc diavolului. 28Cel care a furat să nu mai fure, ci mai degrabă să muncească, producând cu mâinile sale ceva bun, ca să aibă ce să dea celui care are nevoie. 29Să nu iasă din gura voastră nici un cuvânt corupt, ci numai ceea ce este bun pentru zidirea altora, după nevoie, ca să dea har celor ce ascultă. 30Nu întristați Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, în care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. 31Să se îndepărteze de la voi orice amărăciune, mânie, furie, mânie, scandal și calomnie, împreună cu orice răutate. 32Și fiți buni unii cu alții, blânzi la inimă, iertându-vă unii pe alții, după cum și Dumnezeu v-a iertat pe voi în Hristos.