1Fraților, n-aș putea să vă vorbesc ca unui duhovnicesc, ci ca unui trupesc, ca unor prunci în Hristos. 2V-am hrănit cu lapte, nu cu hrană solidă, pentru că nu erați încă pregătiți. Într-adevăr, nici acum nu sunteți pregătiți, 3căci sunteți încă trupești. Căci, în măsura în care între voi există gelozie, certuri și facțiuni, nu sunteți voi carnali și nu umblați voi pe căile oamenilor? 4Căci atunci când unul spune: “Eu îl urmez pe Pavel”, iar altul: “Eu îl urmez pe Apolo”, nu sunteți voi carnali?

5Cine este deci Apolo și cine este Pavel, dacă nu niște slujitori prin care ați crezut, și fiecare după cum i-a dat Domnul? 6Eu am sădit. Apolo a udat. Dar Dumnezeu a dat creșterea. 7Așadar, nici cel care plantează nu este nimic, nici cel care udă, ci Dumnezeu, care dă creșterea. 8Or, cel care plantează și cel care udă sunt la fel, dar fiecare își va primi răsplata după munca sa. 9Căci noi suntem colaboratori ai lui Dumnezeu. Voi sunteți agricultorii lui Dumnezeu, constructorii lui Dumnezeu.

10După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, ca un meșter înțelept am pus o temelie, și altul zidește pe ea. Dar fiecare să fie atent cum zidește pe ea. 11Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, care este Isus Hristos. 12Dar dacă cineva construiește pe temelie cu aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, paie sau fân, 13lucrarea fiecăruia va fi descoperită. Căci Ziua o va vesti, pentru că se descoperă în foc; și focul însuși va testa ce fel de lucrare este lucrarea fiecăruia. 14Dacă va rămâne lucrarea cuiva, pe care a construit-o, va primi o răsplată. 15Dacă lucrarea cuiva este arsă, va suferi pierderi, dar el însuși va fi salvat, dar ca prin foc.

16Nu știți voi că sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? 17Dacă cineva va distruge templul lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va distruge, căci templul lui Dumnezeu, care sunteți voi, este sfânt.

18Nimeni să nu se înșele pe sine însuși. Dacă cineva crede că este înțelept între voi în lumea aceasta, să se facă nebun, ca să devină înțelept. 19Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. Căci este scris: “El a prins pe cei înțelepți în viclenia lor”. 20Și iarăși: “Domnul cunoaște raționamentele înțelepților, care sunt fără valoare.” 21De aceea, nimeni să nu se laude în oameni. Căci toate lucrurile sunt ale voastre, 22fie că este vorba de Pavel, de Apolo sau de Cefa, de lume, de viață sau de moarte, de cele prezente sau de cele viitoare. Toate sunt ale voastre, 23și voi sunteți ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.